De ce nu scoți regina prima
La lecția trecută am spus ordinea: întâi caii, apoi nebunii, apoi regina. Acum vezi de ce regina e ultima.
Motivul e o singură propoziție și merită ținută minte întocmai: cu cât o piesă e mai valoroasă, cu atât e mai vulnerabilă.
Pare pe dos, nu? Regina e cea mai puternică — cum să fie ea cea mai slabă? Uite cum se întâmplă. Ea iese devreme, singură, în mijlocul tablei. Adversarul nu se sperie: o vor ataca pe rând caii, apoi nebunii, fiecare cu câte o mutare care oricum îi trebuia. Ea trebuie să fugă de fiecare dată, pentru că orice atac asupra ei e o amenințare pe loc — nu are voie să stea și să se uite.
Și tot fugind, se trezește că adversarul și-a terminat dezvoltarea, iar ea e singura piesă a ta care a ieșit din casă.
Iar la urmă vine partea cea mai neplăcută: chiar și un simplu pion, dacă este apărat, o poate pune pe fugă. Ea nu-l poate lua, pentru că ar da nouă pe unu.
Ce pierzi de fapt: tempo.
În șah, o mutare se cheamă tempo. Dacă joci de două ori cu aceeași piesă în deschidere, în loc să scoți o piesă nouă, ai pierdut un tempo — ai rămas cu o figură mai puțin în joc decât adversarul.
Regina scoasă devreme te face să pierzi tempo după tempo: ea fuge, tu o muți iar și iar, iar adversarul își termină liniștit cele trei misiuni. La sfârșit adversarul are toate piesele afară, tu ai una singură — plimbată.
· un pion în centru
· figurile ușoare scoase — caii și nebunii — pe câmpuri folositoare, pe cât se poate centrale
· regele în siguranță — rocada
· regina pe un câmp bun
· turnurile legate, adică fără nimic între ele
Numără de câte mutări mai ai nevoie ca să le bifezi pe toate și de câte are nevoie adversarul.
⚠️ Și ține minte regula: nu declanșezi atacul asupra adversarului până când deschiderea nu este terminată, pentru că până atunci nu ai suficientă forță de atac. Dacă tu termini mai repede decât el, atunci timpul acela în plus e al tău.
Reține asta din lecție
Cu cât o piesă e mai valoroasă, cu atât e mai vulnerabilă. Regina iese ultima — după cai și după nebuni — și numai pe un câmp de unde nimeni n-o poate goni.