Acum mii de ani, grecii au asediat cetatea Troiei timp de zece ani. Zidurile uriașe nu cedau. Atunci Ulise, regele cel șiret, a născocit un plan: a construit un cal uriaș de lemn, gol pe dinăuntru, în care s-au ascuns cei mai buni războinici. Restul armatei s-a urcat pe corăbii și s-a prefăcut că pleacă acasă, lăsând calul pe plajă, ca pe un dar de pace.

Troienii, plini de bucurie, au tras singuri darul în cetate. Doar preotul Laocoon a încercat să-i oprească, strigând: „Mă tem de greci, chiar și când aduc daruri!". Nimeni nu l-a ascultat. Noaptea, în timp ce toți dormeau după petrecere, soldații au ieșit în tăcere din pântecele calului și au deschis larg porțile. Troia a căzut într-o singură noapte.

În șah există fix același truc. Se cheamă „Darul Grecesc" sau Calul Troian: îți sacrifici nebunul, capturând pionul din h7 (sau h2 dacă joci cu negrul), chiar acolo unde stă regele adversarului după rocadă.

Adversarul vede o piesă mare „pe gratis" și o ia bucuros cu regele — exact ca troienii care au tras calul în cetate. Dar tocmai atunci se deschid porțile: regele iese din ascunzătoare, iar calul și dama ta intră peste el și dau mat.