Ce este Apărarea Siciliană?
Începe cu 1.e4 c5. Numele vine de la Sicilia: a fost analizată prima dată de italianul Pietro Carrera, la începutul secolului XVII. Încă o deschidere botezată după un loc.
Ideea, spusă simplu: Negrul controlează câmpul d4 și așteaptă ca Albul să joace acolo. Când se întâmplă, Negrul își schimbă pionul de pe margine (c) pentru pionul din centru (d) al Albului — un târg mic, dar care aduce un avantaj de poziție pe termen lung. Siciliana e cea mai populară apărare din lume la 1.e4.
Cum o explică Igor Smirnov: Siciliana e una dintre cele mai clasice deschideri, jucată de aproape toți jucătorii puternici — dar e și, probabil, cea mai complicată. Există vreo zece sisteme mari pe care trebuie să le cunoști ca s-o înțelegi cu adevărat.
De aceea nu le luăm pe toate. Smirnov spune limpede că Najdorf-ul și Sveshnikov-ul nu sunt de recomandat sub 2000 de puncte — sunt prea complexe. În schimb, recomandă două lucruri pentru cei care încep:
Dragonul Accelerat (2…Cc6, apoi …g6 și …Ng7): aceleași idei ca Dragonul obișnuit, dar cu o diferență subtilă — pionul rămâne pe d7, nu merge pe d6. Asta înseamnă că, dacă Albul încearcă planul periculos cu f3, Dd2 și rocada mare, Negrul lovește direct cu …d5, dintr-o singură mutare în loc de două, iar poziția Albului se destramă.
Siciliana „franceză" (2…e6, apoi …a6 și …Dc7): un sistem pozițional, „un punct de intrare foarte bun ca să începi să joci Siciliana fără să înveți o grămadă de variante". E chiar arma pe care a folosit-o el, de la nivel intermediar până la maestru internațional.
Și un avertisment din partea lui despre Dragonul clasic: cu rocade pe părți opuse, amândoi atacă sălbatic, iar planul Albului (h4, h5, Nh6) e atât de simplu încât linia e considerată periculoasă pentru Negru. Dragonul e „pentru cei care nu se tem" — dacă nu ești așa, ia varianta accelerată.
După „Sicilian Defense — All Variations Explained", GM Igor Smirnov (Remote Chess Academy).
Apasă pe oricare mutare ca s-o vezi pe tablă.