Cum o descrie Christiansen Sava: Philidor e un exemplu de situație în care Negrul își creează mai multe probleme decât e cazul. Ai o frontieră solidă? Da, e adevărat. Dar ce-ar zice nebunul din f8 despre alegerea ta? Ar fi tare trist: prin mutarea pionului tocmai i-ai închis diagonala. Pentru o frontieră stabilă ai plătit prețul incomodării unui ofițer — iar asta afectează toată armata.

Stabilitate versus progres. Nu poți fi și stabil, și să progresezi, decât dacă ai nimerit jackpotul. De obicei ai ori una, ori alta — și trebuie să fii foarte atent cu ce-ți dorești. Albul se extinde, ocupă mult spațiu, iar Negrul trebuie să rezolve tensiunea de la graniță capturând. După dezvoltare și rocadă, frontiera Albului e mult mai generoasă: Negrul, săracul, are trei pătrățele câștigate în șapte acțiuni.

Dar a făcut-o conștient, nu din greșeală. Imaginează-ți frontiera ca gardul care-ți delimitează curtea: ai vrea o curte de 5000 de metri pătrați sau de 500? Răspunsul corect depinde. Ai cum să păzești gardul? Dacă nu, mai bine 500 — cochet, aranjat, totul bine organizat. Exact asta face Negrul aici.

Recomandarea lui: alege Philidor dacă ești o persoană care vrea să lupte cu resurse limitate, să nu-și asume prea multe riscuri și să controleze foarte bine puținul pe care îl deține. Dacă ești expansiv și vrei să fii tu cel activ, nu juca 2…d6.

După „Lupta Șahistă — Faza 1: Apărarea Philidor" (Chess Architect).