Cum o descrie Christiansen Sava: Apărarea Rusă e o opțiune foarte interesantă a Negrului împotriva tendințelor expansioniste ale Albului — și e potrivită cu firea celor din spațiul rus, care de obicei răspund contundent la agresiune, nu se retrag. La lovitura Albului, Negrul nu vrea să se apere: vrea să contraatace.

Vestea proastă pentru Alb e că nu poate împiedica asta. Cea mai bună opțiune a lui e să captureze pe e5 — logic, doar de-aia și-a scos calul la f3 — iar apoi Negrul îl alungă pe intrus și îl elimină pe pionul din e4. Misiune îndeplinită: pionii ajung simetrici, patru contra patru pe un flanc, trei contra trei pe celălalt. Iar simetria înseamnă egalitate, înseamnă pace.

Numai că lucrurile nu-s chiar atât de simple. Dacă mai jucăm câteva mutări, se vede că tot Albul e la cârmă: el dictează ritmul, Negrul reacționează, e cu o jumătate de mutare în urmă. Pionul din d6 îl incomodează pe nebunul de lângă rege, așa că Negrul mai trebuie să consume o mutare cu …d5. Albul și-a pus frontiera în centru dintr-o singură mișcare; Negrul a avut nevoie de două. Mutarea e o resursă — și contează.

Verdictul lui: Apărarea Rusă e pentru cei care își doresc o luptă echilibrată. Chiar dacă îl costă puțin mai multe resurse, Negrul opune o rezistență care i-ar aduce succes dacă Albul își cheltuie nesăbuit avantajul de jumătate de mutare. Au avut-o în repertoriu Karpov, Kramnik și mulți alți jucători de top.

După „Lupta Șahistă — Faza 1: Apărarea Rusă" (Chess Architect).