Ce este Partida Italiană? (Giuoco Piano)
Una dintre cele mai vechi deschideri din șah: a fost studiată de maeștrii italieni acum mai bine de 400 de ani (Polerio, Greco) — de aici și numele „Partida Italiană". Chiar și „Giuoco Piano" e italiană și înseamnă „jocul lent": o desfășurare molcomă a trupelor — scoți un ofițer, adversarul scoate un ofițer, în liniște, până pe la mutarea 15–16, când încep ostilitățile.
Primele mutări: . Nebunul iese pe c4, pe o diagonală lungă, către f7 — călcâiul lui Ahile al Negrului (apărat doar de rege). Dacă lovești acolo, regele rămâne „derocat" — fără rocadă. Dar lovitura pe f7 e utopică dacă Negrul se apără bine, așa că azi nebunul din c4 înseamnă mai ales controlul câmpului d5.
După 3.Nc4, Negrul are patru feluri de a continua:
• 3…Nc5 — jocul liniștit (Giuoco Piano): și nebunul negru iese, țintind f2;
• 3…Cf6 — Apărarea celor Doi Cai: atacă imediat pionul e4;
• 3…d6 — solid și prudent, ocolește teoria;
• încercări mai agresive / înșelătoare — ca 3…Cd4?! sau 3…f5 — capcane pentru Albul lacom.
Din fiecare se nasc capcane — le vezi mai jos. Dacă ești un jucător dinamic, alege partida italiană!
Idei din seria „Lupta șahistă" (Chess Architect).