Ce este Partida Vieneză?
Începe cu . Numele vine de la orașul Viena, unde deschiderea a fost studiată în secolul XIX de maeștrii vienezi — un exemplu de deschidere botezată după un loc, nu după un jucător.
Ideea: Albul își scoate mai întâi calul de pe flancul damei, nu pe cel de lângă rege. Calul din c3 apără pionul e4 și supraveghează câmpul d5, ca Negrul să nu poată împinge …d5. Nu amenință nimic pe loc, așa că lupta pornește mai încet decât în Italiană sau în Spaniolă — dar poate deveni foarte ascuțită dacă Albul împinge f4.
Cum o descrie Christiansen Sava: Vieneza e un oaspete rar la nivel înalt, dar destul de des întâlnită între jucătorii care abia învață. Când Albul dezvoltă calul de pe flancul reginei înaintea celui de lângă rege, lupta capătă un caracter mai închis: calul din c3 nu creează presiune și nu amenință nimic. Singura grijă a Albului e ca Negrul să nu-și împingă frontiera în centru.
Nu judecăm dacă atitudinea asta e bună sau rea — trebuie doar să înțelegem ce vrea Albul. Iar recomandarea lui pentru Negru e simplă: dacă Albul își apără teritoriul, tu dezvoltă-te și pune tu presiune pe frontiera lui.
De aici, Albul are trei opțiuni: 3.Nc4 (ține sub ochi d5 — Negrul își scoate liniștit nebunul și face rocada), 3.g3 (nebunul în fianchetto, tot pentru centru — o atitudine prudentă, defensivă, cam neobișnuită pentru cel care are albele) și 3.f4, cea mai activă: Albul vrea să deschidă repede conflictul, opțiune tot mai prezentă în jocurile rapide de pe internet. Acolo, cel mai potrivit e ca Negrul să lovească în centru cu …d5, iar poziția care rezultă dă șanse ambelor tabere.
Concluzia lui: Vieneza e o recomandare pentru cine vrea o luptă complicată încă din primele mișcări și nu-și poate aloca mult timp de studiu pentru deschideri. Și un gând care merită ținut minte: „Șahul nu e un joc despre adevăr și minciună — e o luptă. Iar în luptă trebuie să înțelegem ce dorește adversarul, ca să putem acționa sau reacționa."
După „Lupta Șahistă — Faza 1: Partida Vieneză" (Chess Architect).